Gran Canaria – MCM Târgovişte 78-67 (19-18, 23-18, 13-14, 23-17)
Cateva fotografii de la meci gasiti aici!
Statistici detaliate aici!
Dimineaţă sunt apelat de un bun coleg: “Tu ştii dacă vreo altă echipă de club din România a mai ajuns atât de departe în o competiţie europeană?” Sunt nepregătit şi încerc să mă repliez la timp. Pun mâna pe telefon şi sun la federaţie. Şi ei sunt un pic “pe afară”, dar îmi promit că vor afla rapid. O jumătate de oră mai târziu intru în posesia informaţiei preţioase. “Până acum nicio altă echipă din baschetul românesc nu a atins faza optimilor de finală ale FIBA Cup. Deja ce aţi reuşit dumneavostră e un record. Ce vine peste înseamnă depăşirea recordului”. Îmi informez colegul şi bunul prieten Ionuţ Marin după care mă aşez la calculator. Ziua trece greu. Sunt sunat de un alt coleg de breaslă, care mă întreabă ora de disputare. Abia când îi spun realizez că mai e mult până la ora la care ni se va lua piatra de pe suflet.
Orele trec greu. Cu 10 minute înainte de start colegul de suferinţă Daniel Gheorghe îmi dă vestea cea mare: “Roşoiuleeee, putem să vedem meciul pe viu. Intră pe site că n-am timp să-ţi dau detalii.” Mă conformez şi după ce reuşesc să desluşesc tainele transmisiunii video mă aşez în fotoliu. Începe meciul şi fetele noastre intră-n excelent în pâine. Moni scutură plasa coşului cu o aruncare de pe plajele din Las Palmas, iar Tina Thompson culege toate mingile cu sârguinţă. Cătă avea dreptate. E o altă Tina faţă de cea din meciul tur. Ibericele nu depun totuşi armele. Revin şi preiau conducerea. Distanţa e mică. Asta e bine. Nu vreau să mă gândesc că ar putea repeta minunea din 16-imi. Anne îşi face şi ea treaba, ca o furnicuţă. În primul sfert suntem aproape. Nu e nimic care să mă îngrijoreze. Totuşi, pulsul îmi creşte. Diaz s-a ţinut de cuvânt. A anihilat-o pe Linda Frohlich, dar nu le poate opri pe celelalte fete. Zlatanova nu îmi dă pace. Continuă să marcheze. Să se oprească odată! Meciul se sfârşeşte. Doar pe jumătate. Ce bine ar fi fost să se încheie totul aici şi să nu mai avem nicio emoţie. Cele 6 puncte avans ale fetelor bronzate din Las Palmas nu ne dau palpitaţii, dar nici nu ne face să ne simţim prea confortabil.
Fetele noastre vin de la cabine cu capetele plecate, semn că antrenorii le-au muştruluit un pic.
Meciul se reia şi gazdele încearcă să se detaşeze, dar şmecheria nu ţine. Fetele noastre se trezesc la timp şi revin. Ţin aproape şi sunt la un pas de egalare. Nici nouă nu ne merge, dar nu-i bai. Nu Victoria e scopul. Pe noi ne interesează calificarea. Şi fetele Târgoviştei ştiu asta. Începe sfertul al patrulea şi ca un făcut, apar emoţiile. De ce, nu înţeleg. Cu un ultim efort Gran Canaria încearcă marea cu degetul, dar din fericire nu mai reuşeşte să întoarcă. Arbitri pun capăt emoţiilor din casele aflate la mii de kilometri depărtare.
S-aaaaaa terminaaaat! MCM s-a calificat chiar dacă a pierdut cu 78 – 67 şi va da, pentru a doua oară în acest sezon peste Dinamo Kursk. Până atunci mai este ceva vreme şi avem timp destul pentru a ne bucura cu toţi.
Istoria s-a scris, dar visul continuă. Mulţumim fetelor !
Caseta tehnică:
MCM: Doron 15p, Thompson 15p, Ogorodnikova 11p, Boriga 9p, Pârău 9p, Toma 4p, Forhlich 4p
Gran Canaria: Zlatanova 20p, Henry 19 p, Arguello 17p, Sanchez 17p, Markotenko 5p
“Este o victorie istorică pentru Târgovişte, pentru România. Urmează o dublă extrem de dificilă cu Dinamo Kursk. Din punctul meu de vedere, această confruntare va fi la fel de grea precum finala competiţiei. Va fi un duel strâns, în care atu-ul nostru va fi experienţa, iar al lor omogenitatea. Sunt un pic îngrijorat, dar până la ora meciului sper să ne exprimăm la capacitate maximă” – Gabriel Boriga, preşedinte onorific MCM Târgovişte
Felicitari fetelor, e o reusita, un fenomen chiar, care sigur schimba acest oras, Targoviste.
Bafta multa in continuare!